21 decembrie 2012: Legenda mayaşă, superstiţie sau sfârşitul lumii aşa cum o cunoaştem azi?

Uragane, tornade în zone total nespecifice formării lor, tsunami ce ating 200 metri înălţime, seisme puternice, căldura insuportabilă în zone cu climă temperată, dar şi zăpada în Argentina pe timp de vară. Oamenii de ştiinţă explică toate aceste fenomene ca fiind consecinţele încălzirii globale, atât de mediatizată în ultimii ani. Pe de altă parte, dintr-o perspectivă creştină, evenimentele par să coincidă cu semne ale aşa-zisei Apocalipse, conform evanghelistului Ioan.
Se pare că tot mai mulţi cercetători ai popoarelor antice au descoperit în căutările lor indicii comune între diferite culturi care trimit la un posibil sfârşit al planetei, chiar peste 4 ani. Cultura Hopi consideră anul 2012 ca unul de trecere în cea de-a Cincea Eră terestră. Mayaşii vorbesc despre "sfârşitul zilelor" sau "al timpului", aşa cum îl ştim. Cultura Maoris spune ca în 2012, lumea fizică şi cea spirituală se vor întrepătrunde. Zulu credeau că lumea se va întoarce invers, iar conform calendarului de piatră al Marii Piramide, egiptenii încheie ciclul temporal prezent tot în anul 2012.
Acestea sunt doar câteva dintre culturile preocupate de 2012, numărul lor fiind mult mai mare. Dintre toate, calendarul mayaşilor este cel mai relevant, acesta fiind atât de precis încât poate prezice formarea de eclipse lunare şi solare cu mii de ani înainte ca acestea să aibă loc. Calendarul mayaş este mai exact chiar decât cel Gregorian, pe care noi îl folosim astăzi. Cu toate astea, scepticii interpretează data de 21.12.2012, ca fiind ultima zi până la care mayaşii au putut calcula timpul, mai departe nemaidispunând de tehnici matematice pentru operaţii atât de complicate.
Un alt popor preocupat de solstiţiul de iarnă de peste 4 ani au fost sumerienii. Ei vorbesc despre un anumit corp ceresc, numit Nibiru, care ar fi o planetă din afara sistemului nostru solar, iar la fiecare 3600 ani orbita acesteia se învecinează cu cea a Terrei, acest fapt având urmări catastrofale. Evenimentul ar explica astfel era glaciară, dispariţia dinozaurilor, Potopul etc. Influenţa pe care Nibiru sau Planeta X (denumire ştiinţifică provizorie) ar avea-o asupra Terrei ar fi una de natură gravitaţională, ceea ce ar provoca dezastre naturale apocaliptice. De fapt cei care cred în existenţa acestei planete neconfirmate încă de NASA vad în actualele dezechilibre climatice influenţe ale apropierii lui Nibiru tot mai mult de Terra.
De asemenea, cu predicţiile culturii Zulu coincide ipoteza validată ştiinţific a inversării celor doi poli tereştri. Datorită influenţei gravitaţionale puternice ale lui Nibiru, există probabilitatea ca polii Terrei să-şi inverseze locurile, ceea ce ar genera seisme puternice şi tsunami ce pot atinge chiar şi 4800 metri înălţime. Practic, ar fi recreată harta mondială.
NASA neagă existenţa oricărei alte planete în sistemul nostru solar în afară de cele deja cunoscute, precum şi vreun posibil cataclism planetar pentru 2012. Totuşi, numărul celor îngrijoraţi cu privire la data 21.12.2012 creşte pe zi ce trece. Cei care se tem de efectele Planetei X consideră
atitudinea NASA drept o conspiraţie a guvernelor, pentru a nu genera panică mondială şi anarhie.
Fie că va avea loc peste 1000 de ani, fie peste 3 zile sau peste 5 minute, nu ne rămâne decât să aşteptăm şi să ne continuăm activităţile ca şi până acum, bucurându-ne de fiecare zi din viaţă, cum ne-ar fi sfătuit şi poetul latin Horaţiu cu celebrul "Carpe Diem!".

• Singuri împreună ( de Xenia Hanca )
• Urcuş spre Înviere… ( de VERSUS )
• Toamna se numără bobocii ( de Roxana Iosib )
• Optimism ( de Roxana Iosib )
• Ochii care nu mint ( de Xenia Hanca )