 |
| |
Ne întrebam de ce oare noua generatie e tot mai departe de rafturile bibliotecii, de ce adolescentii refuza sa-si mai piarda timpul cu o lectura buna? De ce nu mai gasesc în agenda personala o ora de întâlnire cu o carte?
Daca ar fi însa sa nu mai privim cu repros si sa nu mai învinovatim din prima clipa tinerii pentru dezinteres literar, ci mai întâi "modelele noastre", am fi surprinsi de greselile puerile cu consecinte colosale ale maturilor. Am constata ca un patron înclina întotdeanua balanta nu spre interesul real al societatii, sau a clientului, ci spre o afacere cât mai profitabila. În lumea de azi, nimeni nu mai da doi bani pe cultura.
Realitatea ne paleste dur în fata si noi plecam capul în cele din urma: n-avem monede, dar o noua institutie bancara, fata de cele 10 sau o noua farmacie, caci 9 nu sunt suficiente, strict în aria centrala a orasului, se pare ca merita mai multa atentie si e mult mai benefica pentru locatari, decât o librarie.
De când usa a fost închisa pentru orice pasionat de lectura, simtim un gol imens de câte ori trecem blazati pe trotuar si privim imensa încapere, pigmentata ici-colo de o unealta uitata de zidar. Prin vitrina alta data întesata de carti a librariei "Romulus Guga" privim acum ignoranta, incultura si moralitatea precara a celor de la care NU trebuie sa le luam exemplul.
Trec zilele firesc, pentru majoritatea dintre noi, uitând din ce în ce mai mult ca nu dorim sa fim o marfa de consum. Pentru altii, însa, e declinul a ceea ce ne-ar mai fi putut salva. Era un loc cu autori mari, carti celebre si ultimele bestseller-uri la dispozitia cititorului mai pretentios. Era chiar si un raft separat pentru condeiul scriitoarilor locali. Erau, caci acum nu mai e nimic.
Ce a mai ramas e, în realitate, o alta pata de cultura calcata în picioare, la propriu, sunt doar treptele ce urca înspre teatru, caci la figurat, în acelasi noroi si ritmuri se afunda libraria Hyperion. Se pare ca nici protestele unui grup iubitor de carte nu au putut înmuia sufletele oamenilor avizi dupa bani.
De fapt, nimeni nu pare prea afectat de noua schimbare. În reactiile oamenilor citim indiferenta.
Cine ce ar mai putea zice?
Putini sunt cei care îsi mai opresc pasul sa se uite pentru câteva secunde la usa pe care scrie stângaci "ÎNCHIS"…si putin mai la dreapta… « Marfuri similare se gasesc la libraria « Universitatii » din str. N. Grigorescu nr. 33 ».
Ne învârtim într-o societate a modernismului care parca striga cu zâmbet sarcastic: " trezeste-te…esti în secolul XXI. Lumea nu mai citeste romane cumparate din librarii". Tehnologia a preluat conducera si aici.
În centrul orasului Târgu-Mures, o singura librarie mai sta astazi în picioare: Hyperion, în Piata Teatrului. O încapere mica, intima, unde cartile sunt prea îngramadite pe rafturi. Daca suferi de claustrofobie e bine sa ramâi deoparte.
Nu e de mirare ca ramânem indiferenti în fata unei librarii.
Dar e pacat…avem 3 patinoare, 2 mall-uri, 5 hiper-marketuri, zeci de cazinouri si tot atâtea cluburi, locuri sacre de "adevarata cultura", si, pe lânga nenumaratele localuri si restaurante create în ambianta stilului rustic, se înghesuie 3 librarii, mai semnificative, a caror suprafata nu depaseste perimetrul unui cazino modest.
Sa fie oare timpul sa uitam acesti vechi prieteni demodati?
Întreabati de ultima carte citita, majoritatea surâd confuz, ca la o gluma fara concluzie si raspund veseli:
"A!…Nu se mai poarta…
Nimeni nu mai citeste astazi…numai tocilarii si batrânii."
Asa se aude prin grupuri de elevi rebeli.
Într-o lume "poluata" de noi tehnologii, de muzica si job-uri, oamenii uita arta. Sau poate doar o îngroapa în momentul în care prefera sa deschida o fereastra de chat, sau o pagina web.
Cum sa devina tinerii oameni culti ai sociteatii de mâine, când nu exista efectiv acel impuls matur care sa-i trezeasca la realitate?
Sa renuntam?...Sa protestam? Daca venim cu pancarte ne alunga politia comunitara! Sa tragem semnalul de alarma? Cui?
Am putea chiar sugera o ora de lectura pe saptamâna, impusa la cursuri. În aceasi maniera, am putea mai simplu sa uitam tot. Sa ne mascam în spatele indiferentei, sa pornim Ipod-ul si în ritmuri de muzica house sa ne continuam existenta.
Cum vrem sa ne risipim ratiunea, e alegerea noastra.
autor: Cristina Brad
