 |
| |
Deşi este privit ca fiind un lucru firesc, avortul rămâne o crimă de netolerat. Nu are nimeni dreptul să judece şi mai ales să hotărască cine are şi cine nu are dreptul să trăiască, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o fiinţă nenăscută. O fiinţă căreia nu i se oferă nici măcar posibilitatea de a se apăra. Atunci când punem aşa problema nu îi putem considera pe cei care comit astfel de crime laşi? După părerea mea răspunsul categoric este NU, deşi sunt total împotriva acestui gen de acţiuni. Nu avem de ce să judecăm femeile care fac avort, nici pe bărbaţii care le determină adesea să facă asta. Asta înseamnă că pe lângă dreptul de a înjura am mai dobândit după revoluţia din 1989 şi dreptul la crimă.
Trist e însă faptul că media de vârstă a femeilor care aleg să recurgă la o întrerupere de sarcină este tot mai scăzută. Din ce în ce mai multe tinere scapă de o sarcină nedorită ucigând practic o parte din ele. Aruncând la gunoi, la propriu, ceea ce urma să devină propriul lor copil. Din fericire există foarte multe metode de prevenire a unei sarcini. Trăim în secolul XXI. Contracepţia nu mai este de foarte mult timp subiect tabu. Cel mai indicat ar fi ca odată cu începerea vieţii sexuale, fiecare adolescentă să se gândească în modul cel mai serios să meargă la un medic specialist care să o ajute. Ideea nu este adresată strict fetelor. Şi băieţii care vor să fie responsabili şi nu doar satisfăcuţi de iubitele lor ar trebuii să le însoţească pe acestea la şedinţele de planificare familială, şedinţe care sunt dedicate cuplului. Iniţial, m-am adresat doar fetelor pentru că ele sunt cele care suportă la modul cel mai direct consecinţele. Felelor treziţi-vă! Dacă iubiţii voştrii nu vor să vă sprijine gândiţi-vă la voi şi la faptul că voi sunteţi cele care vor trece prin coşmarul unui avort şi mergeţi la medic. E foarte trist şi dureros să auzim atât de des că tot mai multe tinere, multe chiar minore, îşi fac programări la ginecologie nu pentru un control, aşa cum ar fi normal, ci pentru o întrerupere de sarcină. Nu trebuie să se ajungă la o asemenea situaţie. Din păcate însă toate, sau cel puţin aproape toate dintre noi au aceleaşi false argumente gen "n-are să mi se întâmple tocmai mie aşa ceva". Ei bine, se întâmplă şi se întâmplă foarte des.
Primele persoane care trebuie să ne vorbească despre sex, educaţie sexuală şi chiar şi despre avort sunt părinţii. Ideea unei foarte bune comunicări între părinţi şi copii pare utopică. Nu trebuie să fie aşa mai ales când vine vorba despre lucruri atât de importante. Aşadar, cu tot respectul, mă adresez şi părinţilor, adesea inconştienţi, spunându-le să renunţe la clişeele create de vechiul regim politic şi să fie mai aproape de noi, de copii lor. Iar celor care sunt deja în nefericita situaţie de a fi viitori părinţi fară voie le mai spun doar ca ar fi putut fi şi ei avortaţi la rândul lor, dar nu au fost.
Trebuie să învăţăm să ne respectăm părinţii şi viitorii copii, pentru a ne putea respecta pe noi înşine.
autor: Maria Roiban
