 |
| |
Ne-am întrebat adesea care e motivul principal pentru care foarte brusc, temperatura corpului nostru începe să crească şi avem o stare înfiorătoare, cu ameţeli, dureri de cap, musculare sau abdominale, precum şi multe alte stări de rău, care ne împiedică să ieşim afară cu gaşca, să acceptăm invitaţia la o petrecere, sau să mergem la şcoală (nu că ne-ar părea foarte rău…). Fie că este vară sau iarnă, în fiecare moment suntem expuşi la acest risc, pentru că „zburdalnicul virus" nu ţine cont de anotimp, starea noastră de spirit sau party-urile la care trebuie negreşit să fim prezenţi în următoarele câteva săptămâni, pentru a nu ne ruina viaţa socială. Interesant, nu?
Motivul: mononucleoza - o infecţie întâlnită cel mai frecvent în rândul adolescenţilor. Mononucleoza este asemănătoare banalei răceli, sau gripe, dar pentru care încă nu există un vaccin care să ne protejeze. Partea bună e că trece de la sine. Simptomele mononucleozei se retrag singure de obicei în 2-4 săptămâni, însă ganglionii spinali şi limfatici revin la dimensiunile normale ceva mai lent. În special la adolescenţi, simptomele pot dispărea în totalitate pe parcursul a câtorva luni, timp în care se resimte oboseala şi slăbiciunea.
Situaţia distructivă este creată de virusul Epstein-Barr (EBV). Catastrofalul „animăluţ" este unul din cele mai obişnuite virusuri, la care toţi copiii sunt expuşi în perioada creşterii, până ajung la stadiul de adolescenţi. Nou-născuţii sau copii mici au în general simptome foarte uşoare atunci când sunt infectaţi cu EBV. Situaţia devine mai „zgomotoasă" o dată cu creşterea numărului de lumânări de pe tort, pentru că adolescenţii sau tinerii adulţi pe care EBV îi atacă fac frecvent mononucleoză.
Cursurile de boli infecţioase ne sfătuiesc ca la prima întâlnire cu un băiat, prefăcându-ne că îl mângâiem pe gât, să-i palpăm ganglionii din zonă. De ce? Pentru că nici un băiat nu va veni la prima întâlnire cu teancul de analize într-o mână şi trandafirul în cealaltă… aşa că cel mai sănătos e să ne informăm cu privire la mononucleoza infecţioasă. Aceasta se transmite cel mai frecvent prin sărut, fapt pentru care este foarte cunoscută sub denumirea de „boala sărutului", dar şi prin tuse, strănut, sau orice contact cu saliva celui infectat cu virusul.
Deşi pare doar o simpla infecţie care trece într-un anumit interval de timp, mononucleoza poate prezenta şi complicaţii, chiar dacă acestea sunt foarte rare. În unele situaţii, diagnosticul de mononucleoză este stabilit de un examen ecografic sau un computer tomograf doar atunci când pacientul se prezintă la spital, de exemplu cu ruptură de splină. În aceste situaţii, se poate instala şi o uşoară anemie, existând posibilitatea de a se prelungi pe parcursul câtorva săptămâni. Alte complicaţii ale mononucleozei infecţioase pot fi: dereglări ale sistemului nervos central, afecţiuni cardiace, pneumonie, afectare renală. Meningita şi encefalita sunt cele mai severe afecţiuni neurologice care pot fi încadrate în complicaţiile mononucleozei, însă aceste semne se pot remarca doar după două săptămâni de la apariţia bolii. Vindecarea acestora se poate realiza total, fără a rămâne sechele.
Cel mai bun tratament pentru boala sărutului se bazează pe ajutorul Sfintei Odihne şi pe consumul de multe lichide. Un medicament relativ eficient în vindecarea acestei infecţii este Ibuprofenul. Evitaţi administrarea Aspirinei, pentru că în unele cazuri de infecţii virale poate duce la blocarea ficatului, ceea ce este fatal. Dacă simptomele persistă, cel mai indicat ar fi să cereţi sfatul medicului.
autor: Alexandra Lavinia Turc
