Căutându-l pe Hitler
Denumire autor: Xenia Hanca
În anul 1945, Berlinul era învăluit de ziduri dărâmate, fum, lacrimi şi priviri fără ţintă, învăluite de lacrimi. Trupele sovietice cucereau stradă cu stradă. În timp ce luptele continuau, la 1 mai 1945, germanii care ascultau Radio Hamburg au fost anunţaţi că va urma un comunicat foarte important. Oamenii au fost anunţaţi că Adolf Hitler căzuse în acea zi „la comanda trupelor sale”. Însă adevărul, faptul că el se împuşcase cu o zi înainte, o ştiau doar câţiva apropiaţi. Trupele sovietice aveau ordin de la Stalin să îi recupereze trupul lui Hitler. Căutările au început imediat. S-a descoperit un cadavru promiţător prin moloz, un cadavru cu mustaţă şi breton pe-o parte. Însă mortul era doar o sosie care ţinea uneori locul lui Führer, ca măsură de siguranţă. În aceste cercetări s-au mai găsit încă două cadavre, starea lor fiind diferită de celelalte cadavre aflate în zonă, fapt care a atras atenţia sovieticilor. Un soldat german capturat a susţinut că văzuse cele două corpuri cum erau incinerate dintr-un turn de observaţie, şi că cele două cadavre erau ale lui Hitler şi a Evei Braun. Rămăşiţele au fost mutate de soldaţii Armatei Roşii într-o suburbie a Berlinului. Doctorul care trebuia să examineze cadavrele era Faust Şerovski. Echipele sovietice de cercetare au reuşit să pună mâna pe amprenta dentară a lui Adolf Hitler, o dovadă criminalistică extrem de importantă. După ce Şerovski comparase mandibula cadavrului, care se presupunea că este a lui Hitler, cu radiografiile dentare, el a spus că acel cadavru era cu siguranţă a nazistului Adolf Hitler. Lui Stalin i s-a raportat imediat că fusese recuperat cadavrul, şi drept dovadă, mandibula cadavrului fusese trimis la Moscova. Liderii sovietici nu aveau intenţia de a împărtăşi Aliaţilor această preţioasă informaţie. Ei încă au mai declarat jurnaliştilor că nu a fost găsit cadavrul. Probabil acest fapt reprezenta o mişcare politică şi intenţia sovieticilor era aceea de a deruta Aliaţii, sau poate că ei vroiau doar să păstreze doar pentru ei „trofeul”. Cert este totuşi că liderul sovietic, datorită paranoiei sale, nu vroia să creadă că Hitler murise până când nu i se dovedea acest lucru de mii de ori, el spunând lumii întregi că Führerul plecase în Hamburg cu un submarin şi că se ascunsese în Spania. ŞI timp ce liderii sovietici anunţau că este posibil ca Hitler să fi scăpat, serviciile sovietice secrete scoteau cadavrul Evei Braun şi a lui Hitler din Berlin, rămăşiţele lor fiind duse într-o tabără militară rusească de la Magdeburg. În anul 1993 s-a descoperit o bucată din craniul lui Hitler, care fusese recuperat în secret din buncăr în 1946 şi fusese păstrat la sediul KGB. Examinându-se bine bucata de craniu s-a ajuns la concluzia că gaura din craniu a fost provocată de un glonţ. Hitler se împuşcase în gură.
Categoria: Interzis... dar s-o ştim şi noi
Data: 2009-04-01
Despre autor:
Apasa aici pentru a trimite e-mail!
Xenia Hanca -
Alte articole similare
