 |
| |
În fiecare an, peste 21 milioane de persoane sunt anesteziate general pentru a li se asigura o stare de confort, lipsită de durere, în timpul procedurii chirurgicale. Anesteziate general, aceste persoane cad într-un somn adânc şi liniştit, nefiind prezent subconştientul uman, care te induce în starea de vis. Aceste persoane nu sunt capabile să-şi amintească ceva din cele petrecute în timp ce erau întinse pe masa de operaţie. Se pot considera norocoase atâta timp cât nu au simţit nici un fel de durere sau incomoditate şi intervenţia la care au fost supuse s-a încheiat cu succes.
Din nefericire, din totalul anual al persoanelor anesteziate, aproximativ 30 000 nu sunt atât de norocoase. Acestea, după ce anestezistul şi-a îndeplinit „misiunea", nu reuşesc să adoarmă, sau se trezesc în timp ce medicul operează. Ele sunt victimele fenomenului numit „anesthesia awareness" sau „conştienţă sub anestezie". Soarta acestor persoane a fost nemiloasă, supunându-le la unul din cele mai groaznice chinuri: asistă, practic, la propria lor operaţie. Fiind conştiente, îşi pot folosi simţurile, însă corpul lor este paralizat în totalitate. Nu pot striga după ajutor, nu pot clipi, mişca o mână sau un deget, sau orice altceva care ar putea atrage atenţia personalului medical.
Intervenţiile chirurgicale ar trebui să pună capăt blestemelor provocate de unele maladii, folosind o cale cât mai suportabil pentru suferind. Din păcate, există aceste situaţii în care operaţia devine un adevărat coşmar, totul datorându-se faptului că anestezicul folosit nu şi-a făcut efectul. Astfel, bolnavul ştie tot ce se întâmplă în încăpere, dar nu poate semnala în nici un fel faptul că este conştient. În mod normal, progresele medicale din ultimul timp ar trebui să facă posibilă efectuarea unor proceduri chirurgicale complexe, anestezicele folosite fiind mai puţin toxice pentru pacienţi, dar simultan mai eficiente. Aşa ar trebui să fie, dar numărul cazurilor în care anestezicul folosit nu aduce efectul preconizat, lasă de dorit.
Anestezicul administrat bolnavului aflat în sala de operaţie este de obicei un „coktail", care cuprinde o substanţă hipnotică, un analgezic, o substanţă responsabilă cu relaxarea sistemului muscular şi un blocant al reflexelor vegetative. Însă menţinerea stării de anestezie, prin combinarea acestor patru tipuri de medicamente, reprezintă partea problematică. Deşi pare prea puţin credibil, din acest moment, pacientul depinde de îndemânarea şi experienţa anestezistului, acesta fiind responsabil cu monitorizarea pacientului pe tot parcursul intervenţiei. Datorită tehnologiei ample din prezent, funcţiile vitale şi gradul de conştientizare pe care pacienţii îl prezintă sunt mai uşor de supravegheat. Dar chiar şi aceste aparaturi pot da greş, nefiind o garanţie sigură a prevenirii conştienţei.
Durata şi severitatea conştienţei sub anestezie variază. O parte din aceşti pacienţi trăiesc cu un sentiment de presiune continuă. Se pot distinge două tipuri de conştienţă: primul, acela în care bolnavii pot doar să audă şi să vadă cele petrecute în sala de operaţie, eventual simţind o presiune asupra corpului lor, şi al doilea, în care bolnavii văd, aud, dar şi simt o durere infernală, provocată de lama medicului sau alte acţiuni ale acestuia.
Pacienţii care au trecut printr-o astfel de intervenţie „pe viu" pot manifesta ulterior un sindrom de stress posttraumatic. Au coşmaruri, nu pot dormi pe spate, sau prezintă atacuri de panică.
În momentul în care cercetătorii vor descoperi adevărata cauză a acestui fenomen, vom putea avea siguranţa operaţiei. Deci, până una alta, singurul lucru care ne rămâne de făcut este să sperăm că nu ne vom număra printre pacienţii conştienţi sub anestezie.
autor: Alexandra Lavinia Turc
