 |
| |
Copiilor crescuţi în centrele de plasament le este greu să se integreze în societate, fiind catalogaţi diferit de oamenii din jurul lor. Oricât de bune pot fi condiţiile unei instituţii, oricât de profesionalişti sunt cei care lucrează acolo, efectul este traumatizant pentru aceşti copii. Gândul că nu au putut să crească lângă părinţi, tristeţea de a nu avea nimic al său şi teama de viitor transformă un copil într-un om cu probleme mult prea devreme.
Această singurătate este simţită de aceşti copii mai ales în perioada sărbătorilor, când ei nu se pot bucura de căldura familiei. În interviul următor vom vedea care este atmosfera din perioada Crăciunului la centrele de plasament.
Lajos Kristof este un tânăr care a crescut la centrele de plasament din localităţiile Luduş şi Miercurea Nirajului şi deşi a crescut acolo a reuşit să se integreze în societate fiind student în ultimul an la Universitatea Petru Maior la Relaţii internaţionale şi studii europene.
Lajos Kristof a reuşit să se integreze în societate deşi a crescut îăn centrele de plasament din localităţile Luduş şi Miercurea Nirajului. El este student în ultimul an la Universitatea Petru Maior la Relaţii internaţionale şi studii europene, este vicepreşedinte la Institutul privat de Studii şi Cercetări Avansate în Gifted Education (www.supradotaţi.ro ) şi director editorial la revista Excelenţa.
VERSUS : Care era atmosfera din perioada Crăciunului în centrele de plasament în care ai crescut?
Lajos Kristof : Pentru mine, Crăciunul era unul extrem de important pentru sufletul meu. De fiecare dată când se apropie această sărbătoare, simt că sufletul meu e mult mai aproape de suflarea spirituală pe care Dumnezeu ne-a hărăzit de la naştere. Păcat că unii dintre oameni îşi aduc aminte de calităţile umane doar de sfintele sărbători. Parcă în fiecare an, Dumnezeu ţese în sufletul fiecărui copil un rod al păcii împletit cu unul de bucurie interioară. Eu aşa am fost şi sunt, mai nostalgic, din firea mea, îmi plăcea să creez momente profunde cu mine însămi şi să îmi pun întrebări: " Doamne, de ce eu, de ce această zi însemnată cu multe daruri şi bucurii aduci mie şi celor din jur atâta suferinţă"? - cei mari ne trimiteau la colindat, ne luau dulciurile, cadourile care ni le ofereau vizitatorii sau oaspeţii din partea autorităţilor judeţene. Atmosfera era chinuitoare, plină de temeri, bătăi groaznice şi nesiguranţă. Crăciunul va rămâne în continuare pentru mine o poveste frumoasa şi un prilej de vindecare a sufletelor aflate în suferinţă, a iertării. Oricât de grele erau momentele acelea, noi nu am uitat niciodată să ne bucurăm de sosirea lui Moş Crăciun, seara colindului petrecut cu grupurile de prieteni, grozăviile pe care le făceam, ca orice copii din vremea aceea. Aceste semne ne-au maturizat mai devreme şi ne-a adus multa seninătate, curaj şi putere de a lupta împotriva greutăţilor din viaţă. Crăciunul ne-a dăruit de fiecare dată puritatea copilăriei, a entuziasmului.
VERSUS : Îţi aduci aminte de o întâmplare mai deosebită din această perioadă, a sărbătorilor de iarnă?
Lajos Kristof : Din ultima perioadă, cred că în fiecare zi descopăr noutatea, calităţi umane. Dar pe zi ce trece indiferenţa şi ignoranţa, egocentrismul, orbirea sufletească i-a dus pe mulţi în prăpastia neagă. Aş fi egoist şi nesincer faţă de mine să spun că sunt modelul ideal pentru societatea asta. Mă aştept la mai mult, am pretenţii de la mine, nu uit niciodată să visez, dar cred că visele mele se împlinesc în dorinţa de a face bine generaţiilor de copii, aflaţi în situaţia mea. Pentru mine fiecare zi este importantă pentru! Cel mai deosebit moment este atunci când înveţi să faci un bine semenilor tăi, să te dedici din tot sufletul. Am observat colegi de ai mei, studenţi la facultate, pregăteau pacheţele cu dulciuri pentru copiii mici de la o casă de tip familial. Au învins un trecut, prin puterea prezentului, prin ei înşişi, oameni, care la rândul lor au avut o copilărie chinuită. Au dat mai departe bunătatea! Descopăr pe zi ce trece obedienţa, ignoranţa autorităţilor locale, baronilor judeţeni care ignoră copiii din casele de tip familial ( în favoarea copiilor cu handicap, nu am nimic cu ei, din contră, sunt îngeri şi ei). De fapt, societatea românească a început să devină extrem de obedientă: bun soldat, bun votant. La stadiul dezintegrării pozitive a lui Dabrovski sunt la nivelul unu: ei nu au compasiune, nu au interes social comun şi global, ei sunt fără perspectivă, la ei nu mai funcţionează simţul raţiunii, ci acela al instictului, ei confundă balanţa armoniei cu cea a iluziilor. Îmi doresc de aceste sărbători ca lumea să se schimbe în bine împreună cu mine.
VERSUS : Pentru că tot suntem în pragul sărbătorilor, ce le urezi tinerilor din Târgu-Mureş?
Lajos Kristof : Cu prilejul sfintelor sărbători doresc tinerilor din Mureş multă sănătate, distracţie la maxim, multă căinţă şi apropiere faţă de Crăciun, prin rugăciune, iertare şi iubire. Acest prilej ne oferă puterea de a ne naşte din nou.
VERSUS : Mulţumesc pentru interviu şi îţi doresc şi eu sărbători fericite!
