Cultul Maicii Domnului în Athos se bucură de o deosebită cinste.Din cele 300 de biserici şi paraclise câte sunt în Sfântul Munte, aproape o treime din ele au ca hram praznice închinate Maicii Domnului. Apoi slujbele la hramuri în Athos se fac cu deosebită evlavie şi fast. Se adună sute de pelerini, egumeni, călugari si cei mai vestiţi protopsalţi din tot Muntele. Se fac privegheri de toată noaptea , cu cântări din cele mai frumoase, liturghie cu sobor de preoţi şi procesiuni cu icoanele Maicii Domnului în jurul fiecărei mănăstiri. Apoi se dă masă din belşug tuturor celor de faţă şi milostenie la săraci. Cel mai vestit hram în tot Muntele Athos este la Mănăstirea Iviru, în ziua de 15 August-Adormirea Maicii Domnului.În Athos se păstrează, de asemenea, cele mai renumite icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, din toate ţările creştine ortodoxe. Ele formează cel mai de preţ tezaur al mănăstirilor atonite. Fiecare mănăstire, fiecare schit si chilie, ca şi fiecare călugăr de aici caută să aibă cât mai multe şi cât mai frumoase icoane cu Maica Domnului , pe care întotdeauna le împodobesc cu tot ce au mai scump şi mai frumos. În faţa sfintelor ei icoane se aprind ziua şi noaptea numeroase candele, lumânări de ceară curată şi tămâie binemirositoare, pregătită de mâinile harnice şi curate ale smeriţilor călugări.Multe icoane ale Maicii Domnului se află aşezate pe poteci, pe la răspântii şi la intrarea în mănăstiri. În faţa lor sunt candele aprinse şi untdelemn. Fiecare călugăr sau pelerin care trece prin faţa lor se închină, pune untdelemn, potriveşte candela şi merge mai departe. Aceste locuri se numesc “închinăciuni”.O altă jertfă permanentă adusă Maicii Domnului, în Sfântul Munte, este acatistul Bunei-Vestiri, pe care îl ştiu pe de rost toţi călugării atoniţi şi îl cântă în taină, fie în chili, fie la ascultare, fie pe potecile muntelui, fie pe mare. Iar în biserici se citeşte regulat acatistul Bunei-Vestiri, seara la Pavecerniţă, când sunt prezenţi toţi călugării din obşte.Întreg Athosul saltă de cântările cuvioşilor călugări, de axioanele şi stihirile cu cele mai frumoase melodii psaltice compuse de imnografi atoniţi în cinstea Maicii Domnului şi mai ales de acest imn de laudă: “Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!” De aceeaşi cinste se bucură şi paraclisul Maicii Domnului, pe care cei mai mulţi îl ştiu pe de rost şi îl repetă atât în biserici, după Sfânta Liturghie, cât şi la chili, mai ales noaptea.Să asculţi o slujbă de priveghere în Sfântul Munte, să guşti frumuseţea cântărilor în cinstea Maicii Domnului, să vezi o biserică atonită cu icoana Preasfintei Fecioare împodobită ca o mireasă dumnezeiască de mâinile călugărilor, este o adevărată binecuvântare. Numai atunci îţi dai mai bine seama că Athosul este o grădină duhovnicească şi un paradis pământesc.Toate acestea dau călugărilor atoniţi o permanentă bucurie şi nădejde de mântuire, iar Sfântului Munte îi dau aspectul unei adevărate grădini a Maicii Domnului, adică grădină a virtuţilor, în care se cultivă cel mai mult rugăciunea, privegherea de noapte, fecioria, dragostea, tăcerea şi smerenia.

Categoria: Articole cu temă religioasă
Data: 2009-11-21

Listeaza | Trimite link-ul prin e-mail