 |
| |
În zilele noastre, mintim tot mai mult. Daca începem prin a minti pentru a scapa de anumite pedepse sau pentru a ne ascunde greselile, începem sa ajungem la a minti din reflex, la a trai în miciuna. Desi parintii se prefac ca ne înghit toate asa spusele adevaruri, ei de fapt nu mai verifica. pentru a nu se mai amagi.
Noi, adolescentii din ziua de azi, credem tot timpul ca avem dreptate si ca suntem asupriti de parinti, dar de fapt tot noi ne-am indus aceasta stare. Între parinti si copiii acestora ar trebui sa existe relatie de prietenie, de încredere reciproca. Prin actiunile noastre reusim deseori sa stricam aceasta relatie sau sa o subrezim. Una din ele ar fi minciuna.
De la lucruri marunte ajungem, cu timpul, la a minti chiar si la cele mai marunte lucruri. De exemplu, chiar si când iesim în oras nu spunem întotdeauna exact cu cine, de frica neacceptarii acelor personae de catre parinti. De multe ori suntem influentati chiar de catre asa-numitii "prieteni" spre a minti deoarece ne "acopera" ei în caz de ceva. Bineînteles ar trebui sa refuzam "ajutorul" si sa o lasam pe alta data. La rândul nostru ar fi bine sa nu acoperim pe altii si sa încercam sa-i convingem ca ceea ce fac nu e bine.
De la astfel de minciuni marunte tindem sa exageram, sa ajungem la minciuni destul de serioase. Astfel se ajunge la situatii-criza, în care copiii, sub pretextul ca dorm peste noapte la cineva, ajung sa petreaca câteva zile într-un oras aflat la sute de kilometrii de casa. Inconstienta e la putere, ei negândindu-se la ce se poate întâmpla. Fiind departe de casa, în caz de ceva, nu ai la cine apela. În cazul unui accident totdeauna e bine sa ai aproape pe cineva din familie.
Cu trecerea timpului, copiii dau în boala minciunii la vârste din ce în ce mai fragede. Din pacate ne obisnuim si ajungem sa traim în propria minciuna, spunând tuturor aceasi poveste pâna o credem si noi.
autor: Cosmin Toncean
