 |
| |
Am onoarea de a vă vorbi direct de la sursă despre o problemă spinoasă despre care s-a mai discutat până acum şi anume poluarea, privită de la nivel microsocial. Şi ce alt subiect de analiză mai bun decât vecinii de bloc? (Şi de ce? pentru că persoanele de faţă se exclud!). Fireşte că, preocupat de mediu, ca mai toţi dintre noi, am avut curiozitatea de a analiza modul de viaţă al orăşenilor şi reacţia lor (cea de după nedumerire) la vederea tomberoanelor colorate ceva mai frumos decât Calea Victoriei în timp de iarnă… Ei bine, îmi place să cred că nu din întâmplare, în faţa blocului meu sunt patru tomberoane: două pentru materiale reciclabile (hârtie şi mase plastice) şi două pentru resturi menajere. Evident, diferite între ele, teoretic cu un scop.
Şi cum aruncă oamenii la gunoi ceea ce au de aruncat? Ecuaţia e simplă! Fiind oameni au conştiinţe legate de mediu, ei ştiu că nu e bine să arunce resturi menajere în tomberoanele cu conţinut reciclabil, deoarece e interzis… moral! Dar nimeni nu spune nimic despre situaţia inversă! Astfel, dintre două rele, e preferat cel mai puţin rău, deci tomberonul cu resturi menajere va trebui să suporte de toate. Fireşte, el e cel care se umple primul (şi singurul, celelalte rămânând goale), chiar şi la două zile după ce este golit. Şi care e urmarea? Oamenii se plâng (evident, tot ei!) de faptul că sunt tomberoane puţine, care sunt umplute repede. Între aceşti oameni nemulţumiţi ar putea exista şi cei care aruncă gunoiul corect, dar greu îi identificăm pe aceştia. Oare de ce…?
Dupa cum spune o voce celebră … ar fi chiar comic, dacă n-ar fi tragic…
O altă problemă din aceeaşi categorie pe care am semnalat-o de curând, dar care există cam dintotdeauna - şi care mi s-a părut demnă de luat în seamă - este cea a coşurilor de gunoi din gări.
Într-adevăr, acestea au trei deschideri, ce duc (evident, tot teoretic) în trei cavităţi. Suficient că fac asta, pentru a ne mai gândi şi la faptul că cele trei zone de depozitare a gunoiului nu trebuie să comunice, cu atât mai puţin să fire una şi aceeaşi… Oricum, asta ne uşurează mult decizia, atunci când trebuie să hotărâm unde aruncăm ceea ce avem de aruncat. Eu însumi, preferam să am de unde alege...
În acest moment sunt tentat să generalizez, adică îmi permit să bănuiesc că această problemă nu este doar în Bucureşti. Sincer, de-abia aştept să fiu contrazis…
autor: Mihai Soare
