 |
| |
Internetul. Putem spune ca aceasta inventie ne-a schimbat viata. Desi ne pierdem foarte mult timp într-un mod inutil, navigarea pe undele zbuciumate ale internetului ne ofera descoperirea multor necunoscute. Mai multe ne ofera posibilitatea sa ne materializam imaginatia, sa ne consolidam opiniile sau sa facem schimburi de informatii dintre cele mai diverse. Unul dintre mijloacele ce ne ajuta este casuta postala de pe net, adica simplul e-mail. Aici primim si trimitem o sumedenie de mesaje sau fotografii.
Ceea ce circula des, de la unii la altii, în haite de grupuri sau solitar, sunt pps-urile. Si despre ele as dori sa spun câteva lucruri. Pentru ca majoritatea sunt foarte frumoase, însotite de texte minunate, sensibile, cu mesaje dintre cele mai umane. Foarte multe ne sensibilizeaza, ne fac sa fim mai buni. Însa unele ma oripileaza. Sunt atât de frumoase ca te sperie. Te sperie fiindca de multe ori sunt însotite de amenintari. Daca nu trimiti la altii zece pps-ul ti se va întâmpla o nenorocire, sau o iminenta moarte!
Primesc zilnic chestii asemanatoare, unele sunt frumoase, altele ba. Dar ce rost are sa speculezi, altfel foarte frumos, patetismul unei dragoste morbide cu teroarea din final. Îmi pun o fireasca întrebare: daca exista Dumnezeu mai este nevoie de blestemul lucrului nefacut? Un scenariu izbutit, lacrimogen, cu mesaj clar si binevenit, îngropat, în final, de amenintari, spaime si angoase nefiresti. Morala versus Bin Laden. Unde este credinta? ... si mai ales unde ne situam în raport cu inchizitia si povetele lui Cristos? Ce se educa în acest fel? Metaforic: frumusetea din crima întrebarii; practic: nasterea unei confuzii uzurpatoare. Numai buna de profitat de ea. Si sunt unii care stiu sa faca acest lucru. Cu cât suntem mai tineri cu atât mai mult putem fi sabotati în ceea ce avem mai curat. Constiinta.
Va scriu aceste rânduri pentru ca ma înfurie de multe ori toate jocurile în care suntem implicati, cu intentie sau nu, din obisnuinta sau moda, din afect în efect. Suntem la început de drum, acum ne maturizam si dam piept cu adevaratele probleme ale vietii. Ca sa putem gândi linistiti avem nevoie de sprijin. Iar acesta se afla în noi. Noi nu trebuie decât sa gândim. Sa gândim bine. Ca sa „traiti bine"!
autor: Roxana Vereş
