Denumirea de Paşte este foarte veche, iar această sărbătoare a fost sărbătorită cam din anul 1400 î.Hr., chiar dacă nu sub forma pe care o cunoaştem astăzi. Pe vremea bunicilor noştrii, sau chiar străbunicilor, Paştele era sărbătorit de asemeni vremurilor noastre, cu sacrificarea unui miel, dar puţini erau poate cei care îşi permiteau acest lucru, şi prin vopsirea ouălelor. Însă acestea nu se vopseau cu vopsea roşie, pe care noi o putem găsi în orice alimentară din apropiere, bunicii noştrii aveau „secretele" lor, iar în loc de vopsea foloseau coajă de ceapă. După ce erau bine curăţate, ei puneau aceste ouă să fiarbă într-o apă unde se găseau coji de ceapă, iar cei care vroiam să fie ouă cu modele, mai frumoase, se foloseau de iarbă, ba chiar şi mici flori, ce puteau fi lipite pe ouă, iar după ce erau fierte, rămânea o pată de forma florii respective pe ou. Însă în unele locuri, mai spre zonele de munte, femeile erau cunoscute prin arta vopsitului de ouă, ele aveau secretul lor pentru a face nişte ouă perfecte. Şi tot în această perioadă, erau puţini oamenii care se adunau pe la biserici, însă toţi, fiecare după puterea lui, se ruga, şi Paştele reprezenta un lucru foarte important, şi era întâmpinat de bine-cunoscutul Post Negru sau Postul Paştelui. Spre deosebire de tinerii de azi, Paştele semnifica pentru bunici noştrii, pe vremea tinereţii lor, o perioadă de sacrificiu, o perioadă de purificare, iar sărbătoarea în sine avea o mare importanţă pentru fiecare dintre ei. Oare pentru câţi dintre noi a mai rămas aşa?
