 |
| |
"Iubeşte si fă ce vrei" spune Fericitul Augustin, dar nu în înţelesul schimonosit pe care lumea de azi i-l conferă, căci nici pe departe nu ne îndemnă la destrăbălarea de care el însuşi a fugit, ci spune, în esenţă, că atunci când iubeşti, chiar poti face ce vrei, căci nu mai poti alege decât binele, virtutea, viaţa în Hristos.
Dar iată că tinerii moderni găsesc o "soluţie", un zid după care să se ascundă de ochii critici ai bătrânilor (folosesc cuvântul bătrân mai ales în înţelesul înţelepciunii), preluând sărbătoarea americană numită :"Valentine’s day" sau "Ziua îndrăgostiţilor". Mă intreb insă: "dacă desfrâul e un lucru plăcut şi bun in sine, de ce mai e nevoie să-l sprijine cu autoritatea unui Sfânt si chiar a Evangheliei? Şi dacă urăste fecioria, de ce nu găseste suficientă substanţialitate în el, ci recurge la autoritatea religiei fecioriei-creştinismul?" Căci aceasta au facut tinerii: au fugit din Biserică pentru a-şi trăi o închipuită libertate; dar au sfârşit prin a se înjuga la carul greu al singurătaţii, al geloziei ucigătoare si al despărţirilor care-i rănesc pe viaţă. S-au dus să inveţe despre dragoste, plecând de la Cel ce este Dragostea.
Părintele Savatie Bastovoi spune foarte frumos în cartea sa, "Între Freud şi Hristos": "Dacă iubeşti pe cineva cu adevărat şi vrei să-ţi unesti viaţa cu el, du-te şi spune-i şi căsătoriţi-vă. Dar cum poţi să vinzi declaraţii de dragoste într-o emisiune televizată pentru un tricou sau o bască nenorocită? Atât costă cuvintele tale? Oare fata pe care o iubeşti nu-ţi este de ajuns ca premiu şi spectator al dragostei tale, sau crezi că te va iubi mai mult dacă va vedea că ceea ce ii spui numai ei, în taina, vei putea spune şi unei pizza? Nu cred că este o mai mare umilinţă decât a-ti vedea iubitul sau iubita spunând şi altcuiva cuvintele pe care credeai că ţi le spune numai ţie. Sau crezi că dacă o poate spune la microfon, nu o va putea spune şi altcuiva, când nu esti tu de faţă?" Inima omului nu e o jucărie pe care poti să o infrumuseţezi cu o fundiţă roşie, ci e ceva cu mult mai presus, după cum spune Sfântul Apostol Pavel în epistola către Corinteni: dacă "dragoste nu am, nimic nu sunt". Iar dragostea nu încape într-o caricatură cu căţelus de pe o felicitate americănească. Dragostea nu se măsoară, ci se trăieşte prin celalalt; iar "iubirea exclude pofta;" căci "în poftă te guşti pe tine, în iubire te dăruiesti celuilalt" (Martin Buber) .
Este curios însă, cum tânarul "sociabil" care, inainte de a se prezenta, trebuie să spună o glumă de care râde el singur, a înlocuit idealul tânărului tăcut si sobru. Există o frumoasă pildă despre valoarea femeii (care poate fi atribuită şi bărbatului), pe care a spus-o bătrânul părinte Serafim Man de la Rohia, duhovnicul lui Nicolae Steinhardt. Un tânăr îi spune unui cuvios părinte, unchi de-al său, că s-a însurat, că a luat fată bogată, că e frumoasă, gospodină, licenţiată, că e din neam bun şi că e directoare la o şcoală. În acest timp, părintele scria pe o hârtie câte un zero după fiecare calitate. Nepotul continuă şi spuse că este şi bună credincioasă, moment în care călugărul pune înaintea celor şase zerouri cifra unu. Astfel, cele scrise pe hârtie s-au transformat din nimic într-un milion. Credincioşia femeii a dat valoare tuturor celorlalte calităti!
Deci să fim atenţi să nu plătim aceste lucruri de nimic cu propriile noastre virtuţi, cu adevărata noastra demnitate.
Aş incheia acest gând la adresa iubirii curate, cu definiţia pe care ne-o dă Sfântul Apostol Pavel: "Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale,nu se aprinde de mânie, nu gândeste răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieste, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodata." (I Cor. 13,4-8)
autor: Raluca Mocean
